O ecranizare caracterizata de opulenta in toare aspectele.
Filmul are doua parti.
Voi comenta prima parte deoarece personal consider ca este o punere in scena a unor patologii psihologice intalnite destul de des in realitatea vie si cu cat anumite lucruri se intalnesc mai des cu atata tindem a crede ca formeaza normalitatea.
Adevarul este ca trebuie sa vedem situatiile duse la extrem ca sa intelegem ca nu fac parte din normalitate decat doar daca singuri decidem a fi realitatea nostra privata, asa cum vom vedea in partea a 2-a a filmului cu ce realitate decide sa traisca personajele.
Filmul, dupa parearea mea, in special prima parte, are rolul de a face diferenta intre barbatul aici, (dar nu numai) psihopatul perfect mascat (de care trebuie sa fugi, si asta se exemplifica la finalul primei parti a acestui film si asa ar fi fost mai bine sa ramana) si normalul, barbatul cu mici defecte, cu partile lui necizelate, voalate dar mult mai usor de creat si mentinut o relatie functionala, stabila.
Anastasia Steele ( Dakota Johnson) tanara studenta la literatura engleza, este rugata de prietena ei sa o inlocuiasca la o sarcina curiculara respectiv sa ia un interviu celui mai tanar, bogat si sarmant barbat din zona.
Anastasia, o tarana de conditie sociala simpla, fara prea multe preocupari estetice, isi ia sarcina in serios si merge sa-l intalneasca pe cel ce avea sa-i arate o lume necunoscuta de ea pana atunci, o lume complicata, incitanta, inspaimantatoare, controversata, paradoxala.
La sediul companiei Ana este intampinata de personalul de primire, femei absolut superbe, foarte ingrijite, perfect coafate, probabil luate toate de pe cele mai inalte podiumuri ale modeling-ului.
Birourile si tot sediul companiei GREY HOUSE, nu face economie de spatiu, nici de obiecte de mobilier si decor de cea mai buna calitate, de rafinament, eleganta si bunul gust fiind din abundenta. De fapt ce nu era din abundenta ?…
Tanara studenta este frapata de luxul si elegant locului, a oamenilor si cand paseste in biroul domnului Christian Grey (Jamie Dornan) calca cumva prost si cade in genunchi… in fata Continue reading
Pacatele parintelui Amaro in regia lui Carlos Carerra
uetei: Linie
S-a intamplat parca asa… deodata, sa nu mai … aveti nimic in comun… suntem ca doi straini… si cat e de greu…!!!
Trebuie sa tii un discurs, ai facut-o deja de cateva ori si … inca ai emotii, inca iti tremura vocea, iti transpira palmele si… uiti ce vrei sa spui… 🙁
dit ca denigrarea, umilinta este un abuz si se numeste violenta verbala care are impact emotional si cu efect distructiv si traumatizant pentru tine.
Cristina Stoianov