,,Cele 50 de umbre ale lui Grey”  – Recenzie

greyO  ecranizare    caracterizata de opulenta in toare aspectele.

Filmul are doua parti.

Voi comenta  prima parte deoarece personal  consider ca este o punere in scena a unor patologii psihologice intalnite destul de des in realitatea  vie si cu cat anumite lucruri se intalnesc mai des cu atata tindem a crede ca formeaza normalitatea.

Adevarul este ca trebuie sa vedem situatiile duse la extrem ca sa intelegem ca nu fac parte din normalitate decat doar daca singuri decidem a fi realitatea nostra privata, asa cum vom vedea in partea a 2-a a filmului cu ce realitate decide sa traisca personajele.

Filmul, dupa parearea mea, in special prima parte, are rolul de a    face diferenta intre  barbatul aici,   (dar nu numai) psihopatul perfect  mascat (de care  trebuie sa fugi, si asta  se exemplifica la finalul primei parti a acestui film si asa ar fi fost mai bine sa ramana) si normalul, barbatul   cu mici defecte,   cu partile lui   necizelate,   voalate dar mult mai usor de creat si mentinut o relatie functionala, stabila.

 

Anastasia Steele Dakota Johnson) tanara  studenta la literatura engleza, este rugata de prietena ei sa o inlocuiasca  la o sarcina curiculara respectiv sa ia un interviu  celui  mai  tanar, bogat si sarmant barbat din zona.

Anastasia, o tarana de conditie sociala simpla, fara prea multe preocupari estetice, isi ia sarcina in serios si merge sa-l intalneasca pe cel ce avea sa-i arate o lume  necunoscuta de ea pana atunci, o lume complicata, incitanta, inspaimantatoare, controversata, paradoxala.

La sediul companiei  Ana este intampinata de personalul de primire, femei absolut superbe, foarte ingrijite, perfect coafate, probabil luate toate de pe cele mai inalte  podiumuri ale modeling-ului.

Birourile  si tot sediul companiei GREY HOUSE, nu face economie de spatiu,  nici de  obiecte de mobilier si decor de cea mai buna calitate, de  rafinament, eleganta  si  bunul  gust fiind din abundenta. De fapt   ce nu era din abundenta ?…

Tanara studenta este frapata de luxul si elegant locului, a oamenilor si cand  paseste in biroul  domnului  Christian Grey (Jamie Dornan)  calca  cumva prost si cade in genunchi… in fata Continue reading

Pacatele parintelui Amaro- Recenzie

amaro1Pacatele parintelui Amaro in regia lui  Carlos Carerra

Un tanar preot,  Gael Garcia Bernal  in rolul lui Amaro,  numai ce a fost hirotonisit si trimis sa slujeasca intr-un sat  din Mexic.

A plecat cu o credinta  vie sa-si croiasca o cariera, un drum catre cele sfinte insa viata are legile ei.

In film apar cateva elemnte ce intruchipeaza  raul si binele.

Calatorul din autobus este  figuratia binelui iar Dionisia o femeie saraca, fara minte, il intampina pe Amaro, fara intentie,  in biserica satului  cu un cantec de slava  cantat grotesc,  venit din strafundurile diabolice ale acestui personaj, prin comapartie sa-i spunem omul Diavolului pe pamant.

Filmul  voaleaza  viata reala a preotilor catolici si modul in care este aceasta mascata, dar mai ales crezuta de cei care li se inchina ,evlaviosii enoriasi. Continue reading