Prevestitor era de prin noiembrie 2019, asa s-a aratat la mine cu evenimente … aparent negative, insa de fapt au fost mari revelatii.
Asa e viata, iti impacheteaza comoara intr-o cutie unsa cu rahati, iar testul e, sa ai sange in vene, sa te ungi pana-n gat fara sensibilitati mimozale, sa te doara-n cot ca altii te vad sifonat/a si numai asa sa pui mana pe diamantul care-l gasesti dincolo de toate astea.
Am descoperit lucruri care pana atunci erau asa ca intr-o ceata, exact cum vezi cand ai ochelarii aburiti, vezi ca-i ceva da nu stii ce-i…
Din noiembrie s-au clarificat, asa ca limpezimea apei si da, nu a fost placut ce vedeam acolo insa abia acum traiesc in lumina, in autenticitate, in adevar.
Ce sa fac, e vina mea, mereu am spus ca vreau sa privesc adevarul in ochi chiar daca o fi sa ma scuipe… ai grija ce-ti doresti… ca se intampla in tocmai…
Dar bravo mie, am facut in acest an cat n-am facut in 10, pe bune…
In cultura japoneza este o arta de a reasambla vasele sparte, cu aur. Adica fisurile care reiâtregesc vasul spart, la reconditionare se picteaza cu aur, tocmai pentru a iesi in evidenta fisurile, iar asta le da un farmec deosebit.
Asa este si inima omului, nu te mai chinui sa-i faci chirurgie plastica, daca a fost rupta in doua sau daca a fost facuta tandari, tu aduna fiecare bucatica si lipeste-o inapoi apoi pe lipituri picteaza cu iubire, cu blandete, cu intelepciune, cu nonjudecata, cu acceptare, cu smerenie, cu recunostinta… acesta e aurul tau.
Nu te chinui sa zambesti cu o grimasa falsa, ci lasa-ti inima lipita cu aur la vedere, e o opera de arta.
Si nu te duce cu ea in targul de ieftinuturi sa o dai pe degeaba, crezand gresit ca asa sparta nu valoreaza nimic, ci daruieste-o la licitatie pe cine da mai mult… mai multa iubire, mai multa pretuire, mai multa recunostinta ca l-a binecuvantat viata cu asa o minune unicat.
Asta am inteles eu pe vremea Covid-ului.
Pe vremea Covid-ului Continue reading