Fratele tau citeste mai bine ca tine,

sora ta este mai iute decat tine,  de ce esti asa nataflet doar esti baiat,

Prietenul tau ia note mai bune  decat tine la matematica, copilul vecinilor canta la pian, tu de ce nu canti la un instrument… etc.

Aceste moduri de ,,incurajare,, din partea parintilor nu fac decat sa distruga stima de sine, fundatia atat de fragila a unui  om in devenire.

Precum tulpina unui tanar copacel, daca este lovita, roasa si calcata de coarnele si picioarele vietuitoarelor  ce umbla la pascut, ce  va creste stramba si ciopartita tot asa  cresterea copilului va   fi periclitata  iar,,tulpina,, stimei lui de sine, a pretuirii si iubirii pentru sine  va  da roade   comportamentale  desprinse uneori ca dintr-un film SF, si-ai sa te plangi, tu parinte, ca ai un copil,,problema,,.

Copilaria  este cea mai pura  etapa a omului, este precum o foaie alba sau o gradina. Parintii sunt cei care scriu primele randuri in foaia copilului, informatii ce il vor ghida in planul vietii de undeva din umbra, loc numit inconstient. Continue reading →

Tot mai  adesea in randul femeilor cu precadere, vad multa suferinta  in timpul sau  dupa o relatie prost gestionata.

Poate va intrebati : cine trebuie sa o gestioneze?

si apoi daca e o relatie de dragoste nu ar trebui sa mearga de la sine, din iubire, ca doar nu e afacere…

Fiecare dintre noi meritam iubirea  asa frumos daruita fara sa o ,,gestionam,, asta e clar.

Insa cum se face ca japitele dau peste barbati buni si  femeile sufletiste intalnesc numai netoti?

Daca tot nu trebuie gestionat acest  fermecator capitol din viata omului,  atunci  haideti sa raspundem la intrebarea anterioara.

Indragostirea este un fenomen  sublim   in viata omului, la fel il simte si femeia si barbatul indragostit,   un sentiment datator de viata si  prin simtamintele care le trezeste  indragostitul simte ca e mai viu ca oricand si ca  viata are alta culoare,  ca are lumea la picioare si printr-un salt poate ajunge pe luna invartindu-se pe un picior.

Indragostirea este un puseu emotional care antreneaza un proces chimic foarte abundent in organism   si la nivelul creierului. Toate functiile organismului sunt potentate si  omul functioneaza la putere maxima, ca si cum l-ai pune pe modul  turbo.

In acesta  perioada indragostitii experimenteaza cele mai extaziante momente  de conexiune  fizica emotionala, fac diverse nebunii, pleaca in vacanta impreuna fara sa stie parintii,  se muta impreuna, isi impartasesc emotia oriunde la colt de strada, nu conteaz daca ii vede lumea, isi jura iubire vesnica si deseori   femeia ramane insarcinata cu iubitul de care e indragostita lulea.

Toate sunt foarte frumose daca juramintele  s-ar trasnforma in responsabilitati si  indragostirea in iubire profunda si devotata.

Da este foarte fumos atunci si merita traite acele momente si simtite acele emotii pana in maduva oaselor. Cu asa ceva  s-ar putea sa nu te mai intalnesti.

Asa este sa fii indragostit.

Sa iubesti si sa fii iubit insa e altceva.

Iubirea insa,  ca veni vorba si despre acesta, e putin altfel decat indragostirea din care e bine sa te  trezesti inainte sa ramai insarcinata. Apropos, daca tot ai ramas insarcinata si chiar ati fost indragostiti lulea  unul de altul, iti recomand sa  pastrezi sarcina, acest copil are tot ce e mai bun din voi, va fi un copil briliant.( sustin pastrarea sarcinilor)

Iubirea  va va da un test  cu un coeficient de dificultate ridicat uneori extrem.

Iubirea nu se traieste tumultuos precum un vulcan activ, iubirea e un ocean, e un cer, e un infinit de gratie si  impacare e o fericire care se citeste in privire nu in zambetul  de pe chip, iubirea o vei simti in aerul respirat  si nu vei mai avea nevoie de cuvinte, ar strica frumusetea  momentului…

Ca sa  poti iubi  si sa fii iubita, femeie, iubirea trebuie gestionata. Omul are in viata ceea ce-si face.

Vrei iubire in casa si in viata ta ? ok fa-ti.

 Pentru asta  inalta-ti inima in minte ca sa iti  innobileze gandirea.

Cunoaste-te pe tine, stii cine esti ?

Sti ce vrei? stii ce-ti place? stii ce vrei sa eviti ? fie ca e vorba de anumite trasaturi de caracter, fie ca e vorba de locuri, medii sociale si ce mai vrei tu.

Fa-ti o analiza si fii constienta de ceea ce vrei tu.

La intrebarea :de ce japitele  dau de barbati buni ?  raspunsul este ca Continue reading →

Scopul se hraneste din energia ambilor parteneri.

Cand vom intelege la nivel profund ca totul este energie materializata, atunci vom stii cum sa ne raportam si al bani si la alte bunuri sau aspecte din realitatea concreta  care  nu sunt  altceva decat materiaizarea in tangibil a energiei acelui/acelor ceva.

Sa discutam despre bani.

Sa incercam sa patrundem in cunosterea lor ca existente  ce emit o energie  al care-i limbaj daca il intelegem,  o sa reusim sa creem un parteneriat solid si de durata cu  ceea ce numim noi in plan concret- bani.

Vom vorbi concret: Continue reading →

Foaie de jurnal

 „Dacă vine cineva la Mine şi nu-şi urăşte^[a] tatăl, mama, soţia, copiii, fraţii, surorile, ba chiar însăşi viaţa sa, nu poate fi ucenicul Meu. ( Luca 14:26)

In 15.05.2019 particip la o conferinta cu tema Sinele tau superior, cine este, cum ii poti atinge.

Printre alte subiecte de discutie, coordonatorul conferintei  solicita grupului de participanti sa  deseneze pe o foaie,  reprezentarea Sinelui superior  asa cum intelege fiecare acest  lucru.

E interesant sa vezi cum niste adulti nu mai stiu sa deseneze nici cum desenau cand erau copii.

Mai mult, daca ii ceri unui copil sa deseneze, el va spune: vreau sa desenez o casa, ba nu, o floare  si un copac si un catel  si pe mami si un soare si  un castel si  o domnita si un cal cu un cavaler si  o pisica si si si … e atat de bogata, de infinita imaginatia copiilor, totul are culoare. Continue reading →

Şi chiar dacă aş avea darul prorociei şi aş cunoaşte toate tainele şi toată ştiinţa; chiar dacă aş avea toată credinţa, aşa încât să mut şi munţii, şi n-aş avea dragoste, nu sunt nimic.( Corinteni 1/13)

Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi. (Matei 22:35-40)

Aceste msaje ne vorbesc despre iubire si puterea ei.

Aud aberatii de genul ,,te iubesc in felul meu,,  la naiba cu felul tau,  Gary Chapman ne vorbeste despre  ,,5 limbaje ale iubirii ,, insa oamenii pot  identifica prin nevoile lor mult mai multe .

Suntem intr-o relatie din dorinta si nevoia fireasca de apartenenta si iubire, ramane in relatii cu prietenii , fratii, parintii , din acelasi motiv- iubirea.

Insa cea dintai iubire este iubirea de sine !

Adica  asta presupune sa stii ce este iubirea si iubirea se invata, se simte.

Ivatam iubirea de la  sanul mamei si de la pupicul care il da pruncului pe genunchi unde s-a julit,, pupa mama si trece,, . Iubirea inseamna confort, blandete,  caldura si protectie si cand esti inconjurat de iubire, tu te simti ca in mainile lui Dumnezeu  pentru ca da , Dumnezeu este iubire, si acolo este Raiul tau.

Daca nu ai invat iubirea,   nu vei sti sa-ti iubesti aproapele si asta nu e vina ta, insa cand    Continue reading →

Nu de putine ori renuntam in favoarea celuilalt,  sa-i fie lui/ ei bine,  iac cand facem asta, de fapt ne ranim pe noi, ne lezam pe noi, ne dispensam de o bucata din noi.

Am facut   si eu asta, nu am sa povestesc   de vindecare decat din boala mea.

Acum  cand ma uit in oglinda si-mi vad firele  albe ce cauta sa se ascunda intre cele inca tineresti ma uit in urma si … nu mai dau de mine.

Unde oare m-am pierdut, pe unde  m-am imprastiat in mii de bucati cand am zis ,, da,, de dragul lui, cand ma zis ,,bine,,  de dragul tau, cand am venit eu prima la intalnire sa nu te las sa astepti, mai bine astept eu inghetandu-mi piciarele  iarna in ger sau topindu-ma sub soarele dogoritor al unei amiezi de vara,  cand  cu mana mea ti-am oferit tie marul cel mare si  frumos iar eu am inghitit in sec  dintr-o zbarcitura de mar  pe care l-am curatat de stricaciune.

De ce oare m-am facut asa de putina, asa de mica si asa degeaba in fata ochilor propriului  meu  suflet care  ma tine aici pe pamant  si  care-i satul de-acuma de atata spurcaciune cata a indurat din cauza unei minti stricate, ce a trait dupa legile lu# altii, uitand de  Dumnezeul    din el.

 A uitat  sa se iubeasca, a uitat sa-si daruiasca ce e mai bun,  a uitat de sine,  cine stie pe unde, prin ce unghere  maturat de cei carora m-am daruit   si care acum  cauta  farasul sa-mi arunce bucatile de inima  la gunoi.

Lasa,  nu va obositi,  ma duc eu sa le adun cu mainile goale,   lacrimand  am sa le spal  si cu balsam de mangaiere  am sa le lipesc –napoi si peste, am sa pun  un zambet, sa nu se vada …

Dar de ce sa nu se vada, ba sa se vada, ca  am stiut sa daruiesc si   cine va sti sa primeasca  va straluci  ca soarele si cine nu, se va duce pe pustii din ochii mei ca piaza rea, ca de azi eu nu mai rup  bucati  din  mine sa ma dau la altii ca iata, inca imi caut urma si  nu mai  dau de ea…

Azi, 21.05.2019  ma iau cu gandul si  ma duc cat pot pana la inceputuri, ca parca ma indeamna ceva  si  facand o reprospectiva a  zilelor mele pe pamant constat ca  abuzul a facut parte din existenta mea de parca ar fi vrut ca prin prezenta lui  sa ma obisnuiasca cu efectele sale, unii spun  ca se chiama ,,imunizare ,,…   ( sa se imunizeze ei)

Dar nu, toate mi-au aratat cata putere  zace in om si  cat ma iubeste viata pe mine ( si  cred  te vei regasi si tu in aceste randuri).

Inca din primele zilisoare cand un microb puternic vroia sa ma nimiceasca.  Aveam 6 saptamani cand Proteus (asa se numeste microbul), primul abuzator in viata pamanteana avea sa imi puna credinta si puterea la incercare.

Multi copilasi nu rezistau, insa Dumnezeul din mine  la rapus dupa nenumarate perfuzii si zile in care am stat in reanimare, cand medicii dadeau din umeri iar inimiaora mea  lupta pentru  viata pe care o iubeam  si care  abia palpaia  in trupusorul  fragil  al unui abia nascut ca mine. Continue reading →

  Ce nu traim la timp nu mai traim niciodata!                                                             (Octavian Paler)

Vad  aceste cuvinte si  parca  am inghetat pentru  cateva clipe.

Cad asa, intr-un soi de meditatie  din care ma trezeste ecoul catorva lucruri uitate undeva intr-un ungher de  speranta ,,candva o sa fac si asta,,… si a ramas numai ecoul.

Imi spun acum : Daca as avea un copil l-as invata, i-as spune   cate in  luna si in stele   cum sa traisca si mai ales cand,  insa copil nu am  si nu e bine sa-i spui nimanui cum sa trasica si cand pentru  ca tot asa  un iluminat spunea  ( cu aproximatie ): ceea ce vedeti voi in mine e despre voi, ceea ce vad eu in voi e despre mine.

Deci nu as face decat sa proeictez dorintele si  frustrarile si of-urile  si aha-urile mele intr-un zbor de aripi nou( copilul) ce poate  nici macar pentru odihna nu se va aciua pe ramura intinsa de copacul vietii mele, el are   alte infinituri   sa bucure cu zborul lui magnific, de ce s-ar opri daca aripile  il inalta cu bucurie atat de sus.

Asadar am ramas sa va spun voua, ca bine ar fi    ca pana la 30 de ani sa traim   facand cateva lucruri:

• Sa-ti faci toate scolile cate le vrei, facutate, mastere, doctorate, urca, urca cat mai sus dar numai daca simti ca-ti place si-ti  vine usor, altfel, acela nu e drumul tau.

Continue reading →

Poate ca numai atunci vom privi stralucirea soarelui fara ochelarii fumurii, zambind,

poate numai atunci un mers de colo pana colo ne va bucura pentru ca inca nu ne-a ajuns durerea de oase,

poate numai atunci vom simti cat pretuieste timpul.

Dar poate asa, ca dintr-un vis greu, ne trezim si incepem sa ne bucuram de azi, 

sa ne bucuram de painea de pe masa, 

Foto : Natalia Drepina

de haina simpla ce ne imbraca trupul sanatos si inca tanar,

de degetele drepte si moi ce pot inca scrie un poem despre viata.

O las pe Luminia  Popescu sa-ti mai spuna vreodoua vorbe, asculta si mananca inghetata pana nu ti-o scurge  timpul printre degete!

Ce repede se face tîrziu în viață.

Poate că mai am timp, dar nu mai am răbdare cu cei care nu merită nimic din ceea ce sunt eu. Anii au trecut, am învățat lecții predate de oameni, nu de viață. Am ales să nu chiulesc de la ore și am primit toate testele posibile. De la unele am ieșit plîngînd neștiind încotro să o apuc, însă nu am disperat. Lasă, îmi ziceam, așa sunt oamenii…

Acum știu să nu cer mult de unde este puțin, ba chiar am învățat să nu mai cer deloc. Cică mai bine este să fii surprins decît să fii dezamăgit. Înțelept ar fi să nu ai așteptări. Să vezi cum, de la o vreme, nu mai tresari cînd sună telefonul. Ăsta e primul semn că ți se rupe-n paișpe.

Te vor întreba apoi fățarnic-grijuliu, ”Hei, dar ce-i cu tine!? Parcă nu mai ești tu, te doare ceva?”, iar tu le vei răspunde țintindu-le fruntea cu o privire albastră, ” Oo, nu, abia acum nu mă mai doare nimic.”

Ca un călător flămînd și obosit de drum te așterni pe cale și începi să cauți răspunsuri în ceea ce ai devenit. Nu te judeca prea aspru, dă-ți o șansă așa cum ai dat de zeci de ori altora. Ești și tu un suflet de om. Cine ți-a zis că trebuie să fii puternică și fericită, ți-a fost dușman. Nutrebuie nimic niciodată, dacă tu nu vrei. Puternice să fie tractoarele în brazdă, nu eu în viață. Eu sunt o inimă-putere și atît.

Copiii au crescut, din mers pricepi cum să-i lași să devină oameni. Deși te sui pe vîrfuri nu mai ajungi să-i cuprinzi de după umeri, ci îi cuprinzi de brîu și îți pui capul în dreptul inimii să îi auzi bătaia. Cînd erau micuți, erai și tu ca argintul viu. Zile și nopți de griji care nu se vor sfîrși atîta vreme cît te vei numi  ”mamă”.

Mă uit la noi cum ne transformăm. Cine nu ar vrea glezne subțiri pînă la adînci bătrîneți? Cine nu și-ar dori să nu simtă niciodată ce-i poliartrita?

Fii cuminte și pricepe: dacă ai gușă, nu-ți vor crește aripi. Că nu ești pasăre, ești om. Tu poți crește în iubire, asta se va vedea pe chipul tău.

Ce repede se face tîrziu în viață. Și nu poți să zici că n-ai știut. Ce n-ai știut? Doar nu ți-a furat nimeni timpul cu oboroaca. Am verificat eu, tot 21 de zile au trecut pînă să iasă puii din găoacă.

Irosim timp cu nemiluita, ca niște copii prostuți stăm cu înghețata în mînă sub soarele arzător. Ca să nu se termine, nu mîncăm din ea, însă imediat vedem că ne-a rămas doar cornetul. Ce-a fost mai bun s-a scurs printre degete.

Acum e luni, acum e vineri. Știm doar să alergăm, încetucu nu mai merg decît bătrînii doar pentru că ei cunosc valoarea timpului. Cînd a murit bunica, mama plîngea sfîșietor și zicea încet lîngă sicriu: S-a dus mila mea, doar mama îmi zicea ”Mai odihnește-te, puică, mai trage-ți sufletul!”